O altă duminică, aceeaşi poveste,
S-apropie clipa din nou,
Când oamenii stau neclintiţi la ferestre
Şi-ascultă straniul ecou.
Ceaţa şi frica se lasă pe sat,
Odată cu ea şi blestemul.
El s-a trezit din al său pat,
Vrând să'şi completeze haremul.
Se ceartă cu vântul, din dinţi el strânge,
Nu-i scapă nicio ogradă,
Simţind plăcutul miros de sânge
Porneşte nebun după pradă.
O gingaşă umbră neştiutoare,
Se plimbă pe strada întunecată,
Însă, el este la vânătoare,
Deci fata este sacrificată.
Citatul se-ncheie fără mirare.
Fata e jos la pământ.
Acum este rece şi fără suflare,
Dar oamenii nu scot un cuvânt.
Se îngrozesc de bucuria măruntă
Căci feriţi de rele vor fi de acum,
Un mileniu nu se mai confruntă,
Cu imaginea brutei din scrum.
