Curaj

"Şi hai!!! Ai curaj în faţa morţii, în faţa prostiei şi a revoltei..."
 Prinde tu ideea asta cu ambele mâini şi uită-te în ochii ei... bine, acum e tot la fel de uşor cum pare?

Carolline

Nevoie de tot, de nimic si de nimeni...

Bruta

O altă duminică, aceeaşi poveste,
S-apropie clipa din nou,
Când oamenii stau neclintiţi la ferestre
Şi-ascultă straniul ecou.

Ceaţa şi frica se lasă pe sat,
Odată cu ea şi blestemul.
El s-a trezit din al său pat,
Vrând să'şi completeze haremul.

Se ceartă cu vântul, din dinţi el strânge,
Nu-i scapă nicio ogradă,
Simţind plăcutul miros de sânge
Porneşte nebun după pradă.

O gingaşă umbră neştiutoare,
Se plimbă pe strada întunecată,
Însă, el este la vânătoare,
Deci fata este sacrificată.

Citatul se-ncheie fără mirare.
Fata e jos la pământ.
Acum este rece şi fără suflare,
Dar oamenii nu scot un cuvânt.

Se îngrozesc de bucuria măruntă
Căci feriţi de rele vor fi de acum,
Un mileniu nu se mai confruntă,
Cu imaginea brutei din scrum.

Fox

"Şi cu prefăcut răsuflet,
 Ca păcatele din suflet..."

Furtună

     O tensiune puternică se simte în aer. Se apropie.
    Încet dar sigur fiori scurţi şi reci se lovesc de pielea noastră, dându-ne energie.
    Întreaga pătură negru-cenuşie se aşterne rapid deasupra satului.
    Şi vezi că începe... Strop cu strop norii curg din cer asemeni picăturii chinezeşti.
    Într-o secundă drumul principal rămâne pustiu. Oamenii stau la adăpost, aşteptând cu nerăbdare inevitabilul moment artistic.
    În  întunericul fără esenţă, o lumină izbuteşte să crape cerul in două. Adevărata celebritate a acestei seri iese sfioasă de după cortina consistentă.
   Scurt şi la obiect, actul începe.
   Câtă putere, câtă energie... O adevărată descărcare electrică pare ca restabileşte echilibrul acestei lumi.
   Preţ de câteva momente, te simţi pe un front de luptă, in bătaia obuzelor. Un greu război se duce acolo sus...printre nori. Bine contra rău, pozitiv versus negativ, iar cand cele două extreme se ating, ia naştere această minunţie a naturii,  gata să zdrobească orice îi stă  în cale, să purifice pământul prin focul său, să invadeze timpanele cu puterea sa, să îngâne pământul cu freamătul său.
   Brazde luminoase străbat bolta tulbure unind discret cerul si pământul.
   Arma din mâna dreaptă a lui Zeus, ni se înfăţişează învigorând starea întregii lumi.
   O rază pe cer, de-a veşnicului soare, anunţă sfârşitul!
   Dulcele trăsnet, puntea de jar între cer si pământ s-a stins!
   Văi şi dealuri se umplu de clocot, iar vântul pribeag îi cântă prohodul.
   Oamenii ies de la adăpost, gata să reia monotonia unei zile de lucru.
   - E gata! S-a terminat! Spune unul dintre ei cu un glas ragusit plin de ciuda, intorcandu-si privirea spre campul care-l astepta.
    Prinţ al focului rece, ce aduci măreţie şi grandoare Mamei Natura, te naşti şi mori intr-o clipire de om, apari pe cer asemeni unei eşarfe albe ce flutura în vânt, atunci când îngerii cântă iar demonii plâng, apoi dispari în neant la fel de enigmatic pentru a reveni atunci când nimeni nu se aşteaptă.

Specific

Aici la noi, e pamantul uitarii... Calci pe el si simti cum deznadejdea te cuprinde.

 

Putere

S-au razvratit in tine durerile tacerii,
Si gandurile toate pe rand au amutit,
Cu fiecare clipa, coboara vraja serii,
Lumini s-aprind pe cerul infinit.

Si-n fiecare suflet, ce arde fara vina,
Si-n fiecare unda de vis ratacitor,
Se simte mangaierea de aripa divina,

Ce vine, sta o clipa, apoi se pierde-n zbor.