E devreme.
E ceata, iar soarele salbatic se ridica aburind printre copacii negrii.O pacla alba imi impaienjeneste privirea.
Iarba plange cu lacrimi de roua. Zorii se intind nestiutori, astrul rosu deschizandu-le calea spre abis.
Triluri zgomotoase de pasari incep sa isi faca prezenta.
Pe bolta abia luminata, trei ciori negre dau culoare rasaritului.
Nimeni nu stie unde sunt eu, iar eu nu stiu unde e nimeni.
Suflarea se taie, inima accelereaza, totul devenind asemenea unui drog... Il iei , il simti, apoi cand incerci sa te lasi, iti dai seama ca e prea tarziu... La fel si acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu